Lung tratat despre lene

Lenea prelungeşte viața

 La 110 ani împliniţi recent, Reginald Dean, născut în Tunstall pe 4 noiembrie 1902, este cel mai bătrân bărbat din Marea Britanie. Trăieşte în Derbyshire din 1947, iar de-a lungul vieţii sale a fost martorul a două războaie mondiale, a fost preot în armata britanică şi învăţător timp de 10 ani, fiind căsătorit de 3 ori.
Rugat să-şi dezvăluie secretul longevităţii, seniorul a mărturisit candid: lenea!
Mulţi au crezut că e doar o glumă, însă studii recente vin să demonstreze că un consum mic de energie poate să ne ajute să trăim mult şi bine.
Persoanele care nu prea se înghesuie să muncească şi care au oroare de exerciţiile fizice bănuiau de multă vreme acest lucru, dar acum a fost confirmat de oamenii de ştiinţă: lenea prelungeşte viaţa!
Cei care se trezesc în zori şi sunt agitaţi toată ziua îşi pregătesc din tinereţe mormântul, susţine dr. Peter Axt, expert în sănătate publică, citat de Daily Mail. El recomandă să lenevim jumătate din timpul nostru liber, în loc să ne căznim să mergem la sală ori să facem jogging.
Dr. Peter Axt şi fiica sa, dr. Michaela Axt-Gadermann, au publicat o carte („Bucuria Lenii: Cum s-o laşi mai moale şi să trăieşti mai mult”) în care explică pe larg faptul că toţi oamenii posedă o cantitate limitată de „energie vitală” şi că viteza cu care este consumată, determină precis speranţa de viaţă a fiecărei persoane.
Cei doi mai spun că activităţile care sunt mari consumatoare de energie, precum „trasul de fiare” într-o sală de forţă, accelerează îmbătrânirea şi fac organismul mai susceptibil la îmbolnăvire. „Un stil de viaţă mai relaxat este important pentru sănătate…
Dacă ai o viaţă stresantă şi faci exerciţii fizice în exces, organismul produce hormoni care determină instalarea hipertensiunii”, afirmă Axt-Gadermann.
Ea a adăugat că una dintre diferentele-cheie între oamenii mai leneşi şi cei hiperactivi este că organismele mai active produc mai mulţi „radicali liberi” molecule instabile de oxigen despre care se crede că ar accelera îmbătrânirea.
Mai mult, „lenea este, de asemenea, importantă pentru un sistem imunitar sănătos pentru că celulele specializate în apărarea organismului sunt mai puternice în condiţii de relaxare decât în situaţii de stres”. Iar în timpul relaxării şi metabolismul este mai lent, producându-se mai puţini radicali liberi.
Atât Axt-Gadermann, 34 de ani, cât şi tatăl său, în vârstă de 65 de ani, au fost alergători de cursă lungă (fond), ceea ce le permite să susţină că vorbesc în cunoştinţă de cauză.
Totodată, ei afirmă că râsul este o alternativă mai sănătoasă decât alergarea sau exerciţiile fizice.
În carte, cei doi cercetători mai spun că lenea este foarte bună şi pentru creier. Asta pentru că exerciţiile fizice sau stresul duc la producerea unui excedent de cortizol, un hormon care vatămă neuronii provocând pierderi de memorie şi senilitate prematură.
“Lenea nu e nimic altceva decât o obişnuinţă de a te odihni înainte de a obosi” spunea Jules Renard. Iar butada, foarte reuşită, ar avea o mai mare aplicabilitate dacă societatea n-ar culpabiliza statul degeaba,
fie el şi pe termen foarte scurt, întreţinând totodată un veritabil cult al muncii asidue şi al activităţii fizice.
N. B.: Bătrânii noştrii spuneau despre o persoană leneşă: Ăsta trăieşte 100 de ani şi uite… s-a dovedit că aveau dreptate
Lenea ca factor de progres al omenirii
Robert A. Heinlein, scriitor american de literatură științifico-fantastică, afirma că „progresul nu este realizat de către cei care se scoală devreme, ci, este realizat de oameni leneși care caută căi mai ușoare pentru a realiza ceva.”
Lenea în viziunea unui general de armată
Helmuth Karl Bernhard Graf von Moltke (1800 – 1891) a fost un general prusac Șeful Statului Major General (Großer Generalstab) al armatei prusace și un mare strateg. Imediat după numirea în funcție, a trecut la reforme, între care și modul de instruire și promovare a ofițerilor.
În acest scop, i-a evaluat după două criterii:
  • gradul de inteligență (de la proști la inteligenți) și
  • atitudinea față de muncă (de la leneși la harnici).
În baza acestor criterii, au rezultat patru grupe / tipuri de ofițeri:
  • A: prost și leneș
  • B: inteligent și harnic
  • C: prost și harnic
  • D: inteligent și leneș
Ofițerilor din categoria A, proști și leneși, le-a dat sarcini simple și repetitive. Aceștia nu mai puteau înainta în cariera militară. Este posibil ca într-o bună zi să le vină o idee bună, dar mai important, nu creează probleme.
Moltke considera că ofițerii din categoria B, inteligenți și harnici, erau obsedați de micromanagement (se pierd în mărunțișuri) și, prin urmare, sunt lideri de slabă calitate. Era posibilă o promovare, dar nu până la nivel de ofițeri de Stat Major. Acești ofițeri dădeau certitudinea că ordinele vor fi îndeplinite la timp și întocmai, în toate detaliile.
Ofițerii din categoria C, proști și harnici, erau considerați periculoși. Moltke afirma că aceștia ar trebui să fie supravegheați permanent, ceea ce este inacceptabil în armată. Deoarece ar fi putut crea probleme grave, greu de remediat, aceștia au fost scoși din armată.
Ofițerii din categoria D, inteligenți și leneși, erau cei pe care Moltke îi considera cei mai potriviți pentru cele mai înalte funcții de comandă. Acești ofițeri erau suficient de inteligenți ca să știe ce trebuie făcut, dar și suficient de leneși, pentru a găsi cea mai ușoară și simplă cale de a atinge obiectivul cerut.
Este adevărat că lenea singură nu este productivă. Ea trebuie combinată cu inteligența. Oamenii leneși și inteligenți au un avantaj în societate și sunt cei mai nimeriți pentru rolul de lider într-o organizație.

Lenea în viziunea unui comunist

O lucrare importantă care tratează subiectul este Le droit à la paresse: réfutation du droit au travail de 1848, scrisă de Paul Lafargue (1842 – 1911) în 1880 și tradusă pentru prima oară în română de Alexander Tendler, sub titlul Dreptul la lene.
În esență, autorul arată că marii industriași / patroni consideră că lenea nu este bună, deoarece muncitorii leneși le scad (patronilor) posibilitatea de a se îmbogăți tot mai mult. De aceea, prin publicitate, aceștia conving masele sa cumpere mai mult, astfel că, pentru a cumpăra mai mult, muncitorii vor munci mai mult, în final ajungând să fie epuizați fizic și înglodați în datorii.

Concluzia autorului este că:

dacă am munci mai puțin fiecare dintre noi, am putea trăi toți mai bine,

șomajul ar scădea – iar nivelul de viață al populației s-ar îmbunătăți.

Dar nu ar mai câștiga atât de mult patronii.

*

Notă: şi acest material mi-a sosit pe e-mail; nu garantez autenticitatea, deci, poate fi tratat drept o glumă!

*

Nu mi-e deloc lene să vă sugerez să vizitaţi bloguri de-ale prietenilor noştri: sticlarie, daurel, bursucel, fewstuff, g1b2i3, dragosteoarbă, aliosa, descoperatargovistea, tu1074 (blog închis?!), scrioa, abbilbal, abatorist, dintimisoara, diana-kundalini, lecturirecenzate, balauru (blog mutat), jurnaldesotie, cameliatoma, despresufletulmeu, omulvaly, migdalemarius, … şi cele din grupul nostru: turdeanu’, ulise, penelopa, zol, zamphoto, filumenieturda, magina, colectionara, aefc, florina, …

Anunțuri

9 gânduri despre “Lung tratat despre lene

  1. Pingback: Gavril Kondratenko (1854-1924), pictor peisagist rus | my heart to your heart

  2. Pingback: Pe chibrituri: Ski | Blog de Filumenistă

  3. Mama ei de Lene… am citit pe diagonală întăi 😳 , m-am dumirit cumva 😕 că trebuia să văd cine-i, bre, viitoarea mare bloggeriță ❗ și-acum o iau de la capăt. Nuuu, nu cu Lenea, cu cititul! 😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s