Când m-am lansat în bloguire, nu am crezut că poate fi aşa de complicat. Ce să scrii, cum să scrii, … când să mai şi scrii?
Mă uimeşte prolificitatea lui Zamfir. Gestionează blogurile lui – şase, atât de diferite între ele, plus cel de mediu, mai îndrumă câţiva, … Cunoscându-l, nu mă mir când spune că nu-i ajunge timpul să scrie tot ce ar vrea. În plus, mai trebuie să şi trăiască, fără a avea nici un venit. Plus că este implicat în … ajutorarea unora care se descurcă mai greu. De parcă, el …
Blogurile lui sunt o adevărată enciclopedie. O simplă enumerare a titlurilor este foarte relevantă.
Scrie despre Durgău, ieşirea la iarbă verde, despre bloguire, despre acţiuni ale voluntarilor, turdeni de vază, eroi uitaţi în an ne-electoral, despre aspecte din comunitate, regalitatea din republică, lucruri ne-în-regulă din jurul nostru, străzi din Turda şi peisaje din împrejurimi, file din istorie, despre hobby-uri 
şi atentatele la mediul înconjurător (neremarcate de cei plătiţi să le stopeze!), …
Când i-am cerut să mă lămurească, mi-a explicat cu simplitate, cu sinceritate debordantă:
neavând nici un job, aveam de ales între a fi un nimeni şi a fi un blogger!
Ştiu că nu sunt prima persoană care îi mulţumeşte pentru ajutor. Şi, nici singura!
Mulţumesc, Zamfire!
Aceasta este cea de-a patruzeci-a postare a mea. Cred că este prima pe care o scriu fără ajutorul lui, direct. Mi-a explicat, mi-a corectat, mi-a adăugat, mi-a promovat blogul, … Totuşi, a contribuit, indirect, chiar şi acum: el m-a învăţat, de curând, să realizez capturile de ecran şi să prelucrez imaginile astfel obţinute.
Florina Lupa Curaru 
Zamfir este unul din putinii semeni cu care ne intersectam prin viata si de la care, acum mai bine de treizeci si ceva de ani, am invatat cum sa ma comport cu cei din preajma mea. Este un model viu, cult, educat ,manierat. Mi-a lasat amintiri frumoase de cate ori ne-am intalnit. Am un respect deosebit pentru el.
# Puscasu Mircea: Aşa l-am cunoscut şi eu. Altruist, serios,exigent (cu el şi cu cei din jur), gata oricând să-şi sacrifice timpul şi puţinii bani pe care-i are pentru a te ajuta. Pentru cei de la asociaţia handicapaţilor a lucrat mereu, pentru Zolty a făcut cât nu ştie nici Zolty, acum, trece printr-o situaţie groaznică – nu are nici un venit! -dar nu se opreşte.
Îţi mulţumesc pentru această mărturisire.
Discutăm între patru ochi.
# Zamfir POP: În cât timp îţi trece „supărarea”? Ca să ştiu cât am de stat … departe de Turda.
Chiar ai mare dreptate , Florina , si te felicit că i-ai mulţumit ! Sigur că i-ai atins un punct sensibil prin această postare . Profit si eu de această ocazie pe care mi-ai oferit-o să-i mulţumesc că prin postările lui m-a învăţat să folosesc timpul şi mai ales m-a invatat sa spun ceea ce nu-mi convine pana la capăt !
# OMU: Mă bucur să aflu astfel de lucruri cari vin să întărească spusele mele. Sigur este că … se va supăra pe mine! Nu este de-acord cu mulţumiri publice. Se bucură că te-a ajutat şi aşteaptă să-i spui de ce mai ai nevoie, ce nu ai înţeles, ce nu-ţi reuşeşte, …
Ce simplu este pentru el: ca sa nu fie un nimeni, cica. De parca nu la- cunoaste toata lumea ca face atatea lucruri de ani de zile. Mi-a povestit mama ca la Clubul tineretului avea un Cerc al colectioonarilor si face expozitii mereu. Aducea muzeografi ca sa-i invete pe copiii care colectionau istorie si cum se pastreaza hartia de la timbre, chibrituri, gume. Le explica de toate, facea ca o scoala cu ei.
# Mariana: Da, a fost ceva deosebit şi mi-a povestit cum se lăudau cei de la partid şi de la utc cu … ce făcea el la Clubul tineretului, fără să fie ajutat decât de directorul clubului! Poate, cândva, ne va povesti despre acea perioadă.
da, aşa-i 😀
Notă: Mulţumesc, Zolty, pentru acest al 400-lea comentariu pe blogul meu.
# zoltybogata: Tu îl cunoşti.
Într-adevăr,ai dreptate Florina, Zamfir este demn de toată aprecierea pentru munca ce o face și merită mulțumire!
# se-cret: Mă bucur că vine atât de repede o confirmare a scriselor mele.